Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere

Am vrut să scriu o carte al cărei sfîrșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine. Narine Abgarian

Cartea este ca o vacanță petrecută la bunici, înconjurat de plante, animale și arome. Totul se desfășoară într-un sat de munte armean Maran. Romanul este alcătuit din trei părți mari, acestea sunt cele trei mere căzute din cer: unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea pentru cine a ascultat.

Este o poveste de viață, plină de înțelepciunea simplă a sătenilor. Perpectiva lor este aparent naivă, dar logică, fără a complica lucrurile. O mână de oameni, care în mijlocul necazurilor reușește să supraviețuiască și să fie și fericit.

Povestea începe cu Anatolia, în vârstă de 58 ani, întins să moară. Începe povestea și magia începe să ne pătrundă, viața Anatoliei se împletește cu viața sătenilor, descris cu umor delicat.

Vineri, imediat după amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea ceremonios spre marginea de apus a văii, Sevoianţ Anatolia s-a întins să moară. Înainte de a pleca pe lumea cealaltă, ea a udat temeinic grădina de zarzavat și le-a dat găinilor ceva mai mult de mâncare, să nu stea lihnite – cine știe când aveau să-i găsească vecinii trupul neînsuflețit? Apoi a scos capacele de pe butoaiele cu apă de ploaie aflate sub jgheaburi, ca, în caz de vreo furtună neașteptată, șiroaiele de apă venite de sus să nu roadă fundația casei. Pe urmă a luat la rând polițele din bucătărie, a adunat toate proviziile neterminate – străchini cu unt, brânză și miere, un codru de pâine și jumătate de găină fiartă – și le-a dus în pivnița răcoroasă. A scos din șifonier „veșmintele de înmormântare”: o rochie simplă de lână cu guleraș alb de dantelă, un șorț lung cu buzunarele brodate cu fir de mătase, pantofi cu talpă plată, șosete împletite (toată viața îi înghețaseră picioarele), lenjerie de corp spălată și călcată cu grijă, precum și mătăniile cu cruciuliță de argint ale străbunicii – Iasaman avea să știe să i le pună în mână.

Prima parte este despre trecut, a doua parte povestea păunului alb, iar a treia parte se întoarce la Anatolia, înduioșător, subliniind importanța valorilor simple. Este interesant ce a provocat boala Anatoliei, iar spre sfârșitul cărții stăteam pe ace să aflu finalul poveștii.

…războiul acela, și s-a întors și el cu o nevastă nemțoaică; ei, vezi, ce bine, a răspuns bătranul, jucându-se înduiosător cu Kiriușa, lumea e mică, iar noi suntem mari, deși, din naivitate și prostie, toată viața credem că-i pe dos.

Cartea se poate cumpăra aici