Publicat în Film

CODA – un film despre muzică și nu numai

Fără o documentare prealabilă despre film, cu o descriere scurtă „dramă” și „muzical”, CODA (2021) părea alegerea perfectă pentru o duminică seară.

CODA este prescurtarea de la Child of Deaf Adults, adică copilul unor părinți cu deficiențe de auz. Ceea ce face filmul și mai autentic este că, actorii care joacă rolurile părinților și al fratelui cu deficiențe de auz, chiar sunt cu deficiențe de auz.

Ce se întâmplă atunci, când unul din membrii unei familii cu deficiențe de auz are o voce extraordinară și dorește să urmeze calea a muzicii ? I se oferă posibilitatea de a învăța, dar simultan are și remușcări. Ruby, personajul principal, nu reușește să se integreze total în familia ei, fiind singura care aude, dar nu se poate integra nici în comunitate, provenind dintr-o familie cu dizabilități. Însă, iubirea dintre membrii familiei este certă.

Nu reușind să o audă pe Ruby, familia nu își dă seama de talentul ei. Urmăresc reacțiile spectatorilor, și așa conștientizează că Ruby chiar cântă frumos. La un moment dat, tatăl ei simte cu vârful degetelor pe gâtul lui Ruby vibrațiile transmise de coardele vocale.

Filmul arată și realitatea tristă, când societatea actuală nu poate sau nu vrea să accepte sau să înțeleagă persoanele cu deficiențe. Ruby are un profesor de muzică, care la rândul lui a fost marginalizat din cauza originii lui.

Filmul nu împachetează totul într-un nor emoționant doar pentru faptul că părinții sunt cu deficiențe de auz. Eu i-am îndrăgit până la sfârșitul filmului. Filmul prezintă destul de crud și o latură egoistă. Părinților le este teamă să se desprindă de singura membră a familiei care aude și care îi ajută pentru a supravietui zi de zi ca și pescari, iar Ruby se confruntă cu o alegere dificilă: să-și urmeze visul sau să rămână să-și ajute familia. Până la urmă, sfârșitul filmului este demn de un film adevărat.

Filmul merită văzut, nu doar pentru faptul că a luat câteva premii la diferite festivaluri și că se zvonește și o nominalizare la Oscar. Filmul este plin de dialoguri și situații distractive și muzică bună.

Sursa foto: IMDB

Publicat în Film

I Care a Lot (2020) – filmul fără personaje pozitive

Ce mi-a atras atenția când am citit prima oară despre film? Rosamund Pike, recent am văzut-o în filmul Radioactive interpretând-o foarte bine pe geniala și nonconformista Marie Curie, și că nu sunt personaje pozitive în film. Cum adică nu sunt personaje pozitive ?

„În calitate de tutore legal, o femeie își păcălește clienții mai în vârstă, prinzându-i în laț. Doar că ultima sa țintă vine cu un bagaj neașteptat.” așa se descrie oficial filmul.

Potrivit poveștii, fumoasa, impecabila Marla Grayson are grijă de persoanele în vârstă, care nu se mai pot îngriji singuri. Îi plasează în cămine de bătrâni, până….le ia toți banii.

Rosamund Pike a câștigat Globul de Aur pentru acest rol, și este printre puținele actrițe care pot interpreta rolul unei persoane rele până în măduva oaselor. Zâmbetul ei diabolic este de-a dreptul înfricoșător, iar pentru personajul ei am simtit când dispreț când simpatie efemeră. Feminismul este prezent puternic în film, și mărturisesc, mi-a plăcut monologul de început, care este forța motrică a personajului ei. „My name is Marla Grayson, and I’m not a lamb. I am a f***ing lioness! „

Pentru cei care încă nu au văzut filmul, nu vreau să spun toată povestea. Însă, până se implică mafia rusească, filmul este o dramă simplă. Dar când apare și Roman Lunyov interpretat de Peter Dinklage, avem parte și de elemente clasice de thriller și de bătăi.

Filmul m-a ținut aproape două ore în suspans și cu sentimente împărțite. Ba țineam cu Marla Grayson, admirând perseverența și puterea ei de luptă, ba țineam cu Roman Lunyov. Asteptam o întorsătură, care a sosit la sfârșitul filmului. Întorsătură așteptată sau neașteptată, m-a făcut să zâmbesc. Așa, cu jumătate de gură.

Trebuie să mentionez și garderoba Marlei Grayson. Am remarcat coafura devenită deja celebră, ochelarii de soare și costumul galben purtat cu sneakersi.

Daca nu ați văzut filmul, vă invit să-l urmăriți. Este un film bine scris și regizat de J Blakeson, unde nu doar suspansul este atractiv, ci și modul de funcționare a legislației americane.

Daca l-ați văzut, ce părere aveți despre film ?